Munții noștri auriferi...



        Reprezentarea celor ce muncesc în condiții grele și periculoase, aici referindu-mă strict la cei ce mărunțesc culmile munților ori măruntaiele lor, schițează un suflet viciat de un câștig imediat. Din dorința frenetică de a munci oricum sub orice formă, neținând cont de riscurile la care se expun și nici de al generațiilor ce le precede. N-ar trebui să așteptăm să se infiltreze boala în oasele acestora, în carnea lor, ca apoi să fie detoxificați doar prin îndepărtarea lor de la sursa otrăvii, căci oricum nu se va aplica un tratament adecvat din lipsă de fonduri, ca abia apoi aceștia să devină adevărații militanți ai mediului ori iubitori de natură și să vibreze la unison cu mediul înconjurător.
Imaginile elocvente afișate pe pachetele de țigări amplasate atât de vizibil te pot, ori enerva, stingându-ți iritarea prin aprinderea unei țigarete, ori cutremura, prin aruncarea întregului pachet. Nu știu dacă intervenția acestor imagini a avut impactul scontat, dar câți oameni nu vor să aleagă viața în pragul morții? E cert că după o viață aliniată din zile multe, ani scurși cu sau fără folos, la final omul tot va cerși câteva clipe. Mi-aș dori să văd în media tot atâtea filmulețe care să dezvăluie nu doar efectul distrugător al mediului ci și efectul nociv asupra trupului uman. Și nu doar din domeniul aurifer. Imaginați-vă o reclamă în beneficiul vreunei corporații succedată de imaginea unui bărbat, femeie, copil aflat în suferință, devastat de boală, ce impact ar avea, pentru că, după câte observ eu, impactul vizual al distrugerii mediului nu are efectul scontat. În schimb cel uman stârnește mai mult decât o simplă compasiune, stârnește revoltă! 
          Poate așa se sensibilizează o inimă învârtoșată zvâcnindu-i acel simțământ al onoarei de a nu se rușina în fața unei națiuni doar pentru că își câștigă existența croșetând ciorapi.


         Desigur nevoia de aur nu a apărut acum în zilele noastre, pentru că a fost o formă de etalare al opulenței și al puterii oricărei civilizații. Dar în ținuturile acestea mirifice, unde munții poartă pe umerii lor toate aceste bogății bine secretizate, se pune accentul pe "beneficiul" dobândit, manipulând prin afișarea unui câștig (?) în viitorul apropiat, dar evitând etalarea costului unei moralități alterate ce va avea repercursiuni grave asupra viitoarei generații, căreia, nu i se va îmbunătății nici năravul, nici meniul din farfurie. Nu ați obosit văzând acești "oameni frumoși" cu un râs atât de sănătos care adoptă idei vizionare și pe care-i alegem cu dorința de a produce o schimbare benefică pentru popor dar care, ajungând în vârful puterii, își schimbă radical tactica și interesul, pe care-l reconsideră subit ca fiind "interes național"? Și ca să punem degetul pe rană, apare mai nou o întrebare jenantă plăsmuită a fi un banc: Ce-aș face dacă aș avea România o zi pe mâna mea? Răspunsul izbitor este cu atât mai grav cu cât nu mai este privit sub formă de glumă căci îl auzim din ce în ce mai des: Aș amaneta-o! Se pare că devine aplicabilă din straturile înalte ale puterii, acolo unde apariția dezumanizării sunt copiate de fiecare individ molipsind societatea civilă. Înțeleg că avem un mănunchi de trăiri înghesuite în suflet, o "sursă a îngrijorărilor", conflicte, frici, toleranțe, indignări, manifestări, manifestanți și...jandarmerie, dar dacă nu luăm în considerare iubirea de țară, adică patriotismul, ori respectul față de mediul în care trăim, odată ce îmbrățișezi lăcomia occidentală și te ambiționezi să te pliezi pe ea, acestea  se vor suprima ca și orice noblețe spirituală.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Toţi oamenii se aseamănă prin cuvinte,numai faptele îi deosebesc