Novice

                         Nu știu de ce în dimineața aceasta prin  frământările gândurilor au început să reapară imagini trecute din copilărie. Mă întorc deseori la acei ani probabil pentru a-mi reîncărca bateriile cu episoade duioase, chipuri, gesturi sau cuvinte. Eram în clasa a șaptea și nu fusesem niciodată la ștrand. În schimb locul nostru de bălăceala, unde învățasem singura să înot pentru că nu avusesem antrenor, era o baltă cu nume înfricoșător : " Balaurul ". Nu știu cine i-a atribuit această denumire, dar circulau diferite "legende " locale despre un presupus șarpe enorm, în viziunea unora afișându-se precum un balaur de poveste, însă detaliile exacte nu le mai rețin. Locul fusese agresat de bălării la începuturi dar venise o vreme în care cineva hotărâse să-l transforme într-un loc de agrement. Nu se schimbase nimic doar dispăruse tot ceea ce încurcase inițial, adică iarba mare, deasă și uscată, apărând nisipul fin precum cioburile de sticlă pe margini

Ingrediente : Carne de porc 700 gr ceapă verde 1 leg mazăre 1 kg unt 50 gr bulion mărar 1 leg faină 1 lingură sare , piper Carnea se taie felii subțiri, se bate cu puțin, se sărează. Ceapa se curăță, se spală și se toacă mărunt. Untul se topește într-o tigaie se prăjește carnea succesiv, se scoate pe rând pe o farfurie și se arunca ceapa în sosul din cratiță. Bineînțeles că poți înlocui untul cu uleiul. Când s-a înmuiat puțin se adaugă o cană de apă.Se adaugă carnea de porc și se lasă să fiarbă la foc mic .

       Inițial nu mă pricepusem nici măcar să îngrijesc bietele flori pe care le cumpărasem de multe ori de prin supermarketuri și pe care nu reușeam să le țin prea mult în viață mai mult din nepricepere decât dezinteres ca s-o spun pe șleau, darămite să fertilizez pământul sau mai știu eu ce.... Acum învăț din mers, ajutor fiindu-mi sit-urile de specialitate sau blogurile de profil. Uneori sunt istovită, adormită pe timpul zilei căci mă trezesc cu noaptea-n cap să ud grădina de legume și bineînțeles florile mele preaiubite. Abia aștept să treaca sezonul torid să-mi redistribui  toată grădina de flori, să fac potecuțe, să o amenajez într-un fel plăcut, util și de ce nu romantic.          Între timp ne bucurăm de grădina de legume, care sporește de la o zi la alta și ne bucurăm atât ochiul  cât și stomacul. Dovleceii sunt pe cât de " stufoși " pe atât de delicioși. Roșiile de dimensiuni și forme diferite ne face din ce în ce mai nerăbdători să le testam savoarea. Mai am

         Dacă vă imaginați cumva că m-aș pricepe la toate vă înșelați. Dar ca mai tot omul rămân la formula " încercarea moarte n-are ! "Dacă tot avem în grădina noastră vișini, pruni ( care sunt necopți încă ) și caiși ( care anul acesta nu s-au făcut ) am zis să încerc și eu să pun câte ceva. Când eram la mama acasă ea se ocupa de treburile acestea.

                      Oricât de dificil a fost întregul an școlar, presărat pe alocuri de dureri de cap datorită schimbului ambiental pe care adolescenții probabil nu-l simt atât de acut precum noi adulții, m-am pregătit intens să fiu la înălțimea cerințelor exuberante ale adolescentei mele. Am purces să fac ceva simplu, culorile să fie de actualitate, iar tiparul să nu coincidă cu modelele expuse prin magazine. Alegerea materialelor a fost instantă, căci așa procedez, întâi văd materialele, le pipăi, le combin și simultan văd modelul în colțul minții. Oricât de ingenioasă ar fi fost ideea în privința modelului, tot a admirat mai mult celelalte rochii cu accent comercial, voluminos  și  colorat căci așa sunt fetele, uneori, precum într-o piesă de comedie răsuflată, deseori prezentată pe micile ecrane unde protagonista exclamă repetat : ce faină-i rochia ta , fato!  

            Copilele au crescut drept urmare suntem pe punctul de a schimba toată garderoba . E un motiv de mândrie maternă să-ți vezi fetele mari și implicate în procesul de modelare al garderobei . Nu doar de consultare al modelelor  ci și de dezvoltare al simțului esteticului . Trebuie ținut cont și de părerea lor chiar dacă uneori nu vor să iasă din tiparele rochiilor de prințese , mult prea înfoiate pentru stradă și fixul cu tul/ul pe sub bordura tivului . Încerc să fac ceva din conceptul lor dar retușând discret ideile pentru a nu displăcea ci din contră a le face purtabile . Mă gândesc de pe acum că va mai trece multă vreme când îmi vor ocupa locul la masa de croit pentru a-și confecționa singure proiectele râvnite .           

                             Vremea mai mult nehotărâtă și schimbătoare de la o zi la alta precum și lucrul în grădină îmi limitează timpul dedicat cusutului aproape spre suprimare. Atelierul mobil îl plimb prin toate colțurile casei, din bucătărie, atunci când norii devin fumurii și vântul îmi împletește corzile viei, în garajul spațios, unde-mi depozitez mașinile de cusut, masa de croit și toate celelalte lucrușoare mercerizate, iar când soarele apare mai mult telegrafic, perpelind verdeața și uscând pământul mă mut în plin soare apărată de o umbrelă mare și de via atârnată pe firele de sârmă.

        Ai nevoie de :                 ceapă 1 kg                ficat de pui 1 kg                ulei,sare,piper,verdeață