Gânduri pentru mama



              Cufundată în căldura așternuturilor , icni încet încercând să ignore amorțirea brațelor . Clipi ușor din gene . Afară ziua gonise de mult noaptea . Tresări . Se ridică greoi mutându-și picioarele pe marginea patului . Își plimbă palmele de pe față spre creștetul capului încovoindu-și spinarea . Oftă ușor . Mintea ei e plină . Sufletul obosit și frânt . O mulțime de griji îi apăsa inima accelerându-i bătăile . În colțurile ochilor timpul a săpat adânc în carnea ei , iar lumina lor altădată diamante acum și-au pierdut strălucirea . Își mută privirea pe peretele pe care își atârnase icoanele . Pentru o clipă privirea îi împietri pe una în care culorile pastelate îl reprezentau pe Fiul Domnului . Cu ani mulți în urmă o primise de la fiul ei cel mare și preferase mai mult ca pe celelalte să o privească înaintea celorlalte . Din ochii dânsei începură să picure rouă iar pieptul i se zguduise de un oftat prelungit .

               Își pierduse de mult odihna nopții chinuindu-se să adoarmă . Fusese binecuvantată cu mulți copiii dar tot atâtea griji . Crezuse , visase și sperase că viața le va oferi mai mult decât primise ea deși nu se plânsese niciodată că ar fi primit prea puțin . Își fixă tălpile pe podea și pășii încet spre măsuța proptită lângă perete . Acolo stăteau așezate ordonat dar tăcute cărțile de rugăciuni . În perimetrul acesta stăruia mirosul candelelor aprinse postate în colțurile măsuței . Se lăsă greoi , îndoindu-și genunchii , pe covorașul moale . Nu numai dimineața repeta acest ritual ci de mai multe ori pe zi . Și nu numai în cămăruța aceasta . De cele mai multe ori evlavia dânsei o purtau în diferite alte zone ale orașului . Când reușea să-și permită financiar , ceea ce nu s-a mai întâmplat de multă vreme , pașii o purtau în pelerinaj spre locuri unde Dumnezeu își păstorește aleșii . Curbându-și spatele se postă cu fața spre covorașul deschis la culoare , sprijinindu-se pe mâini în timp ce buzele începură să înșiruie murmurat accelerând o mulțime de cuvinte . Oricâtă suferință ar ascunde un suflet e greu să înțelegi sau să simți puterea rugăciunilor în care crede o biata femeie . Un om care nu se pricepe să vadă decât la suprafață va fi orb la profunzimea decepțiilor inimii . Îndreptându-și spatele își ridică mâinile împletindu-și palmele spre cer implorând îndurare și milă . Niciodată pentru dânsa ci doar pentru lăstarii trupului ei .
                 Ca într-o competiție acerbă viețile acestora se îndreptau mai mult spre pustiire decât spre împlinire . Când începuseră să simtă primii fiori ai dragostei o luaseră în râs când le repetase la fiecare-n parte aceeași frază : " Să nu iubești tu mai mult ci lasă-l pe celălalt să te iubească " .Vroia să-i scutească de decepțiile ce ți le poate cauza îndrăgosteala prostească a inimii nu pentru ca ar fi fost scutită dânsa de așa ceva ci doar ca i-ar fi avertizat și în cel mai fericit caz ar fi evitat probleme viitoare ce țin mai mult de simțuri decât de suflet . Sufletul omului nu știe să strige , să țipe , să mănânce , să bea , să iubească , să urască , el știe să păstreze vie doar carnea de pe oase , iar mintea  lui să ruleze cerințele motivate ale cărnii .
                Vocea i se stinse până la urmă iar cu mâna ei dreaptă formase semnul crucii . Speră așteptând nu doar semne sau îndurare ci și o rezolvare . Se agăța mereu convinsă că ajutorul va veni de sus pentru că era peste puterile dânsei să găsească o rezolvare aici pe pământ . Spera ca sufletul chinut al fiului ei să se remodeleze subit prin intervenție divină decât să fie pierdut în noaptea pierzaniei . Își deschise cu grabă laptopul . E singura modalitate de-a se convinge că el era acolo tăcut dar prezent și deci viu . Astăzi e 8 Martie . În dimineața aceasta singurii ghiocei primiți până acum sunt cei răsăriți în umbra tâmplelor sale . Inima ar fi invadată de o nespusă mulțumire dacă cei veniți de-acolo din cealaltă parte a ecranului sub forma unei marturisiri : " - Mamă , m-am trezit ! Sunt viu ! "  Citeste-ma!



                Astăzi mai mult ca în altă zi doresc să înșirui un buchet de mulțumiri adresate mamei mele.Poate e singura dată când îmi doresc să fiu poetă pentru a-mi asigura o descriere amănunțită a calităților frumoase care s-au stabilit ca într-un mănunchi de flori parfumate și viu colorate în sufletul femeii care mi-a dat viață.
              Mulțumesc pentru început că mi-ai dat viață , că ți-ai pierdut nopțile cu mine în vremuri de boală trupească și sufletească , că vorba ți-a fost moale chiar și când m-ai mustrat pe drept , că m-ai păstrat în fiecare moment în gândurile tale , că mi-ai suportat fățărnicia și neobrăzarea iertându-mă mereu , că nu te-ai dat în lături a-mi stăvili gândurile necuviincioase și nedemne , că nu ai folosit palma drept mustrare sau corecție , că dacă ar trebui să simți vreo vină singura ar fi că ne iubești prea mult .
               Mulțumesc pentru ziua de Crăciun sau Paste , pentru cadourile toate , pentru masa îndestulată , pentru hainele curate , pentru cărțile din bibliotecă .Cu duioșie îmi amintesc de opera de teatru pe care o organizam în holul dintre camere fiecare dintre noi având rolul lor , măștile confecționate din cartoane și pictate chiar de noi . Îți amintești cu siguranță de seara în care teribil de mici doriserăm să-ți facem o surpriză împodobind noi bradul , dar în grabă l-am răsturnat iar acele lui pătrunzând în textura covorului ne-am străduit să-l curățăm , aruncând apă cu găleata inundând vecinii . Bineînțeles că șterseserăm în jurul covorului toată apa dar el rămăsese ud iar la venirea ta acasă pășind pe el te-ai trezit cu tălpile ude . Când dorind să vă imit pe tine și bătrâna noastră la spălatul hainelor le-am trecut prin apă cum am vazut la voi dar nu le-am mai stors neavând puterea unui adult și le-am atârnat la geam aducând la ușa iar vecinii . Of ! Năzdrăvenii multe am făcut dar niciodată nu ți-ai arătat vreo nervozitate .
                 Pentru toate zilele trecute îți mulțumesc ! Cu toată dragostea îți mulțumesc ! Ești și rămâi singura mea Mamă !


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Toţi oamenii se aseamănă prin cuvinte,numai faptele îi deosebesc