Cu toții avem sufletul îmbogățit cu harul uitării altfel am acumula doar acele tendințe malefice de a ne ironiza aproapele văzându-i efortul de a se cățăra pe o anumită scară - nu aceea ce duce spre cer ci una socială - temându-se în adâncul sufletului nu de ceea ce ar putea deveni ci de ceea ce ar putea dăuna intereselor sale. Cunoaștere/a înseamnă dobândirea unor cunoștințe pe baza studiului sau experienței. Faptul de a poseda cunoștințe sau informații date asupra unui subiect înseamnă pricepere ( vezi ). De aici pornim în recunoaștere ceea ce presupune o acțiune. Luând doar ceea ce ne interesează cercetăm trăsăturile caracteristice ale interlocutorului nostru pentru a putea descoperi dacă exista măcar o fărâmă de asemănare. Ne simțim îndreptățiți să ne apărăm, motivați să atacăm. Este absolut necesar?