Cufundată în căldura așternuturilor , icni încet încercând să ignore amorțirea brațelor . Clipi ușor din gene . Afară ziua gonise de mult noaptea . Tresări . Se ridică greoi mutându-și picioarele pe marginea patului . Își plimbă palmele de pe față spre creștetul capului încovoindu-și spinarea . Oftă ușor . Mintea ei e plină . Sufletul obosit și frânt . O mulțime de griji îi apăsa inima accelerându-i bătăile . În colțurile ochilor timpul a săpat adânc în carnea ei , iar lumina lor altădată diamante acum și-au pierdut strălucirea . Își mută privirea pe peretele pe care își atârnase icoanele . Pentru o clipă privirea îi împietri pe una în care culorile pastelate îl reprezentau pe Fiul Domnului . Cu ani mulți în urmă o primise de la fiul ei cel mare și preferase mai mult ca pe celelalte să o privească înaintea celorlalte . Din ochii dânsei începură să picure rouă iar pieptul i se zguduise de un oftat prelungit .
Orice lucru aparţine celui care ştie să-l folosească