Nu voi întrebuința cuvintele mele pentru că nu vor avea același efect și cu siguranță nu vor copleși cu aceeași putere o inimă vârtoasă , încercând să scuz un suflet împachetat în carne ori să găsesc virtuțiile simpatice ... " [...] Dar, la drept vorbind, nici nu fusese predică, ci o erupție de durere, de milă, de profundă compătimire. Tatăl său vestejise toate măririle lumești, se oprise cu multă durere la lăcomia omenească, la setea nepotolită după avuții, după aur .<< Ce vei dobîndi, nebune, dacă vei cîștiga lumea întreagă și-ți vei pierde sufletul ? >> Popa Murășanu arătase în culori foarte vii cît de sacă, de goală viața omului, dacă n-o umple decît setea de avuții . << Noi trăbă să ne umplem sufletele cu avuții care nu se pot pierde niciodată: cu credință, cu nădejde, mai ales cu dragoste. Acestea ramîn și cînd nu va mai fi un strop de aur în sînul pămîntului, și ne apără, ne luminează și ne încălzesc și cînd ajungem în cea mai neag