Novice

Deschide fereastra sufletului tău pășind peste grijile anului ce tocmai a trecut cu vise noi încarcă-ți anul cel nou  și de va fi din nou să ningă belșugul să-ți aducă-n tindă armonia , căldura și veselia să-i cuprindă pe români... Pentru anul care vine O sacoșă de gânduri pline Printre schițe și caiete O grămadă de proiecte. . .                        În mod firesc îmi aburesc mintea cu dorințe lumești de parcă aș știi ce anume îmi rezervă ziua ce începe tocmai de mâine . Uit tot timpul că aceste dorințe nu țin explicit de mine pentru că în toate cazurile mele , acestea s-au materializat cu mare efort ori nu s-au împlinit deloc din cauză că am uitat să așez pe buzele mele permisiunea Domnului pentru împlinirea acestor cerințe . . .        Așa că voi începe de data acesta în alt fel :        Nădăjduiesc c ă proiectele de bază pentru anul următor , dacă Domnul va vrea să fie cu mine , ar fi înlocuirea mobilei pentru copiii , păstrarea dulapurilor deja recondiționate și r

           Este bine să reamintim strădania acelor femei care , de la cuvinte până la modelele culese  pentru transferarea spre păstrare a lor este nu numai necesară dar și obligatorie . Am să citez din nou un pasaj din albumul Cusături artizanale din Transilvania de doamna Livia Gorea Țichindeleanu care ne înfățișează definiția artizanului într-o superbă descriere : " Artizanul trebuie să fie un adevărat creator . El trebuie să fie în același timp gânditorul care deține o idee , artistul care realizează această idee cu sensibilitate și criticul care știe să supună unei analize atât atenția operei cât și realizarea ei . Realizarea cu succes a unei compoziții ornamentale implică anumite cerințe : imaginație creatoare , gust estetic viu și activ , originalitate , știință în îmbinarea utilului cu frumosul , măiestrii în folosirea materialelor de brodat , a culorilor și motivelor [...] Ceea ce îl caracterizează pe creator este ansamblul de cunoștințe tehnice și artistice dobândite pr

  Inițial crezusem că voi scrie cu destulă lejeritate despre orice, dar am fost sufocată de non imaginație. Este greu să scrii haotic fără ținta, despre nimicuri repetitive. Așa că am să abordez o temă acută, stânjenitoare, dar, reală.      

        Dragă Moș Crăciun,          S-a vehiculat ideea că introducerea clasei  pregătitoare în școală ar fi fost un eșec sau neavenită . Țin să vă contrazic . Este adevărat că prima zi de școală a fost înfricoșătoare pentru mine văzându-i pe toții copiii adunați în curtea școlii . M-am speriat atât de tare încât am început să plâng și nu am slăbit din strânsoare , mâna mamei mele . La fel de adevărat este că am plâns puțin și în ziua următoare , numai că odată cu venirea  serii , am pus-o pe mama să-mi promită că va pune ceasul să sune pentru dimineața următoare ca nu cumva să adoarmă .

                         Uneori rânduri ca acestea substituie absența lunilor trecute . Nu se observă decât discrepanța de timp dintre o postare și alta . Nu există motivare mai mare pentru lacunele acestea decât munca și epuizarea , deopotrivă ! Calitativ sau nu , nimic nu m-a împiedicat să nu-mi rezerv o rezonabilă și binemeritată pauză .              Oricum , râvna cerșește timp , care uneori  parcă se redirecționează spre nicăieri . Oricâtă voința aș avea , acea libertate strecurată zilnic cu moderație n-am precupețit a o folosi la cu totul altceva . Uneori blogul , mi-a răpit din misterul zilei , acaparându-mi timpul într-un ritm alert , subjugându-mi practic libertatea , până când acceleratorul de idei s-a interpus brusc , vătămând oarecum viața reală . A fost un adevărat zbucium al minții dar o liniștire a inimii , aproape ca o recomandare pentru ambițiosul meu suflet . Potențialul omului e precum lumina ce  reușește să treacă de bariera oglinzii .Iar abordările mele nu pot