Pentru a putea înțelege paradisul cultural al propriului nostru tărâm a trebuit să-i descifrez misterioasele desene imprimate pe hârtii învechite. Creionate cu simplitate păreau atât de simple iar realizarea lor atât de complicată. Pentru că linia continuă era ușor de desenat pe hârtie și atât de greu de pus în practică.
Avem arsenale întregi de manuale de utilizare ale diferitelor cusături - în cruce, bătrânesc, săliște, încrucișat - dar pe cât de des au fost întrebuințate aceste cusături pe atât de rar au fost folosite tehnicile de coasere revesibilă la modelele ce trebuiau să apară pe ambele fețe ca fiind un șir neîntrerupt de linii punctate. În felul acesta am ajuns să pun accentul pe această tehnică pentru a înțelege de fapt cum se distribuie corect linia continuității pe un petec de pânză. Odată învățată definiția caracteristică acestui gen de cusătură simplă la prima vedere, am descoperit că ''mănâncă'' din timp și dă naștere unor sentimente de frustrare. Un proiect nereușit apare în urma unei linii împunsă greșit cu acul. Imaginea de ansamblu trebuie gândită, calculată și abia pe urmă realizată. Așa că, odată folosită ca sursă de inspirație, o putem folosi și ca manual de utilizare...
Se lucrează cu croșeta 2 ochiuri de lanț, se revine la primul ochi cu un picioruș scurt, se întoarce lucrul și mai facem un picioruș scurt. Pe croșetă vom avea un ochi iar pe marginile șnurului au apărut 2 fire laterale, prin care vom introduce croșeta și vom apuca firul pe sub ele, rezultă 2 ochiuri pe croșetă, scădem ochiurile la unul. Cele două fire le vom numi ochiuri laterale.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Toţi oamenii se aseamănă prin cuvinte,numai faptele îi deosebesc