Treceți la conținutul principal

Gânduri bune ...



        Gândindu-mă la anul ce s-a scurs l-aș poziționa printre cei mai spectaculoși dacă nu-l iau în considerare pe cel în care ne-am mutat în casa cea nouă. A nu se înțelege construcție nouă căci, nu este. E nouă pentru noi. Dar să nu deviez de la subiectul pe care mă strădui să-l încheg. Definitorie a fost absența mea pe blog. Așa am simțit anul acesta. Am avut nevoie acel soi de delăsare, lâncezire virtuală, deși, preocupările mele nu au fost mai puține ori mai ușoare.
       Odată cu venirea primăverii, abia ruptă de iarnă am pornit cu dulcețurile, așa că, rânduite pe tot parcursul anotimpurilor am început cu cea de căpșuni, vișine, gutui și nuci verzi. Caisul s-a uscat. Recent l-am și tăiat. Am tăiat și nucul. Am fost nevoiți s-o facem. Imensitatea lui acoperea un sfert din curtea noastră, iar ramurile groase se aplecau peste casa vecinei. O amenințare continuă, o tentativă la siguranța acoperișului bătrânei. Așa că, dorind să evităm conflictele iscate, am rezolvat problema. Cu drujba! Continuând ideea și trecând de dulcețuri, am umplut un raft de compot de vișine și gem de prune. Prunii anul acesta ne-au depășit așteptările. Roadele au încovoiat fiecare ramură amenințând cu ruperea. Au rezultat borcane multe, fericind pe mama și vecina. Am completat în fiecare lună rafturile cămării înlocuind golurile din iarna precedentă. Zacuscă, ghiveci grecesc, murături etc. Din ghiveciul grecesc am conceput sosul perfect pentru friptură în felul următor: pun zeama de la friptură într-o tigaie, adaug smântâna o las să dea un clocot, sting cu ghiveciul grecesc și mai las un clocot. Gust savuros, ușor parfumat, acrișor și dulceag. Îl presar ca într-o cascadă, lăsând culorile să se rostogolească peste friptură.
         Dorințele anului anterior s-au materializat. N-am de ce să fiu nemulțumită ci dimpotrivă, sunt recunoscătoare. Progresăm cu pași mici, în liniște. În rest mi-am oferit seri întregi de liniște, pierzându-mă printre foi de carte. Curiozitatea m-a îndreptat spre blogurile la care sunt abonată, iar ce mi s-a părut relevant am comandat din librăriile virtuale, îmbogățindu-mi biblioteca. Așa că mi-am scurtat nopțile. Am apelat la croitorie doar când eram nevoită. De pildă rochița de Paște sau de Crăciun. Și asta pentru mezina familiei care a pășit cu bucurie în prima clasă din școala primară. După senzația de " confuzie" ori spaimă din clasa pregătitoare, căci exact asa s-a exprimat: " -Acum nu mai mi-e frică, atunci eram confuză...." a pășit în noul an cu un entuziasm neașteptat, dornică să învețe. Adună, descompune, citește. Curiozitatea i-a stăpânit fiecare fibra. S-a săturat de păpuși. " Nu mai e mică! " . Cealaltă fată, e domnișoară acum. Secretoasă dar cuminte. Încă nu-mi dă motive de îngrijorare. Dar se sfiește să-și reclame încă, independența pe care o vedem atât de des la tot tineretul. Dar sper să nu mă șocheze.
         M-am jucat cu andrelele. Frecvent. Și-am adăugat broderiile pe listă. Anumite piese de decor, cusături delicate care necesită migala și timp. Asta ca să completez și să-mi justific postările anterioare dar și pe cele vechi. N-am finisat pătura croșetată. Sunt spre final. De fapt sunt două lucrate concomitent. Fire de grosimi diferite. Odată trecute sărbătorile tradiționale, voi continua ritmul. Momentan mă bucur ca tot omul din jurul meu. E primul an când soțul mi s-a alăturat. De aceea bucuria mea este dublată de prezența lui și absența pe blog mai vizibilă. Dorințele parcă se estompează. Pentru că nu mai are rost să ne dorim ceva. Se frâng în gânduri. Notate și numerotate, așteaptă cuminți la rând de parcă ne-am afla aliniați la casa de marcat. Poți folosi cash sau card, casierul e mereu același. De El depinde starea mea.
         Mama. Se umple tot mai mult cu gânduri, motivată de o realitate sufocantă. Grija pentru toți copiii ei. Uneori parcă-și poartă sacul nenorocirilor lipit de spate. Parcă-i tot plin. Încercată. Atât de încercată că nu-mi vine să cred că mai poate strecura câte un surâs. Dar în lărgimea fustei sale se ascund copiii ei cu toate necazurile și durerile lor. Își caută salvarea, izbăvirea, până se pun pe picioare. După care se risipesc precum ceața-n zorii zilei. În urma lor își înghesuie în inimă speranța. Neputința, rușinea și disperarea că n-a fost suficient cât a făcut. Adolescența mea a fost marcată de prezența unui unchi. Verișor primar cu mama. Un bărbat simplu, cu liniile feței frumos armonizate. Un muncitor cu mintea plină. Avea o vorbă: " -Ai văzut vreodată vacă să sugă la vițel?" Părinții noștri se rușinează să-și arate neputința, tocmai că au fost hrăniți cu astfel de cuvinte. Ei se rușinează și unii dintre noi se strecoară prin viața îngreunați de propriile noastre poveri. Ne mirăm apoi de prețul piperat pe care-l plătim la casă. Casa de marcat...
        Tata. N-am vorbit până acum despre el. Un om controversat și pentru copilul din mine. A îndepărtat pe toți din calea lui. Iar eu am stat în așteptare. A meritat. Am reușit să-i smulg din gură cuvinte. Iar cel mai frumos a fost  " -Frumoaso...." Încă nu îndrăznesc să mă apropii prea mult. Dar speranța moare ultima. Pentru că, fără rușine vă spun, l-am adorat pe tata.
        Acum anul e complet. Plin, neprevăzător, surprinzător dar în esență excepțional. Dorințe tainice, scrise ori nescrise, enumerate ori numerotate, încep să fie bifate. Scrieți-vă dorințele. Se pot chiar împlini! Credința să nu vă lipsească!
        Mamă dragă, să ai masa îmbelșugată și copiii îndestulați! În fiecare zi a anului ce vine! Să-ți ușurezi povara grijilor de pe umerii bătrâni, și să ți-o smulgi din inimă. Dumnezeu să nu-ți slăbească genunchii îndoiți iar bucuria să nu-ți mai fie rară, străină ori misterioasă. Blândețea să nu-ți fie viciată de vreo supărare nouă iar inima ta să nu mai cunoască supărarea.
          Părinților mei: Să se aștearnă la picioarele voastre sănătatea, bucurii nemărginite și nu doar vise neîmplinite!
      Fraților mei: Speranță, înțelegere, sănătate, bucurii. Treptele ce vin, întăriți să le treceți, încrezători în Dumnezeu! Ridicați-vă capul!
          Familiei mele: Pășiți cu inimă bună, suflet și gânduri curate în anul ce se proptește-n tocul ușii. Cu dragoste să fiți binecuvântați și la minte luminați.
        Tuturor: Fie ca Noul An să vă facă mai generoși dar fericiți. Bucuria prezentului să se întindă peste viața voastră. Să vibreze în voi pacea să vă armonizați cu fericirea. Să vă trăiți viața în așa fel încât să nu aveți regrete. Să fiți respectați, iubiți, sănătoși și mulțumiți!
       

        LA MULTI ANI !


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Toţi oamenii se aseamănă prin cuvinte,numai faptele îi deosebesc

Postări populare de pe acest blog

Macrame - Şnurul simplu, șnurul dublu

Se lucrează cu croșeta 2 ochiuri de lanț, se revine la primul ochi cu un picioruș  scurt, se întoarce lucrul și mai facem un picioruș scurt. Pe croșetă vom avea un ochi iar pe marginile șnurului au apărut 2 fire laterale, prin care vom introduce croșeta și vom apuca firul pe sub ele, rezultă 2 ochiuri pe croșetă, scădem ochiurile la unul.  Cele două fire le vom numi ochiuri laterale.

Curs de croitorie- Cum se coase-fermoarul la pantalon

      Coaserea fermoarului la pantalon are ca scop prelucrarea celor două părți care formează deschizătura șlițului respectiv partea de mijloc a feței pantalonului . Acest lucru se face în următorii pași :      1. Se aplică întăriturile pe ambele părți ale șlițului , respectiv stânga și dreapta , prin presare cu călcătorul.      2. Se execută surfilatul la mașina de cusut triplock sau zigzag  (folosind aceeași culoare de ață ca a materialului folosit ) a rezervelor și al dublurii.

Puncte și cusături ornamentale-Punctul în urma acului

             Pentru punctele de ornamentație nodurile se fac numai la însăilat pentru fixarea țesăturilor. Altfel spus firul se ascunde prin împunsături mici în același loc iar pe urmă se ascunde acoperind-ul cu un alt punct de cusătură sau de broderie.