Revenind...

   Uneori rânduri ca acestea substituie absența lunilor trecute . Nu se observă decât discrepanța de timp dintre o postare și alta . Nu există motivare mai mare pentru lacunele acestea decât munca și epuizarea , deopotrivă ! Calitativ sau nu , nimic nu m-a împiedicat să nu-mi rezerv o rezonabilă și binemeritată pauză .
             Oricum , râvna cerșește timp , care uneori parcă se redirecționează spre nicăieri . Oricâtă voința aș avea , acea libertate strecurată zilnic cu moderație n-am precupețit a o folosi la cu totul altceva . Uneori blogul , mi-a răpit din misterul zilei , acaparându-mi timpul într-un ritm alert , subjugându-mi practic libertatea , până când acceleratorul de idei s-a interpus brusc , vătămând oarecum viața reală . A fost un adevărat zbucium al minții dar o liniștire a inimii , aproape ca o recomandare pentru ambițiosul meu suflet . Potențialul omului e precum lumina ce reușește să treacă de bariera oglinzii .Iar abordările mele nu pot fi tot timpul atât de subtile de genul "bate șeaua ca să priceapă iapa " , și mă tem că uneori direcția spre mustrare pot crea o distanta incomod de mare între mine , cititor sau spectator.

       În realitate sunt o singuratecă , retrasă între zidurile casei , obișnuind să-mi istovesc mintea citind mereu câte ceva , uneori cârpind câte un lucru folositor, dar niciodată însetată de povești gălăgioase sau de compania cuiva decât atunci când tăcerea e mai profundă decât noaptea . Ori de câte ori pasul mă aruncă în orașul meu originar nu ezit să-mi înmulțesc provizia de cărți . Lumea mea minusculă e populată de personaje din toate vremurile și de toate soiurile . Cuvintele sunt mereu aceleași dar distribuite diferit , remodelate , devenind prin imprimarea pe hârtie , o noutate .
    La fel și cu cealaltă afinitate nu precupețesc să-mi las mâinile neastâmpărate să nu furnice petecele de țesătură pentru avalanșele de baluri sau evenimente ... O explozie de nebunie necesară fiecărui dintre noi . De aceea egoismul meu se cere a fi scuzat !