Inițial nu mă pricepusem nici măcar să îngrijesc bietele flori pe care le cumpărasem de multe ori de prin supermarketuri și pe care nu reușeam să le țin prea mult în viață mai mult din nepricepere decât dezinteres ca s-o spun pe șleau, darămite să fertilizez pământul sau mai știu eu ce.... Acum învăț din mers, ajutor fiindu-mi sit-urile de specialitate sau blogurile de profil. Uneori sunt istovită, adormită pe timpul zilei căci mă trezesc cu noaptea-n cap să ud grădina de legume și bineînțeles florile mele preaiubite. Abia aștept să treaca sezonul torid să-mi redistribui toată grădina de flori, să fac potecuțe, să o amenajez într-un fel plăcut, util și de ce nu romantic.
Între timp ne bucurăm de grădina de legume, care sporește de la o zi la alta și ne bucurăm atât ochiul cât și stomacul. Dovleceii sunt pe cât de " stufoși " pe atât de delicioși. Roșiile de dimensiuni și forme diferite ne face din ce în ce mai nerăbdători să le testam savoarea. Mai am puțin și am să mă bucur și de gustul minunat al fasolei. Castraveții i-am testat deja dar abia aștept următorul val, pe care-l, voi depozita-n borcane.
Cred că soțul meu va fi uimit când se va întoarce acasă, de voluptoasele-i legume pe care mi le-a lăsat în grijă cu strângere de inimă. În fiecare zi mă sună aproape îngrijorat și mă verifică iscodindu-mă cu insistență dacă vreuna s-a îndoit, aplecat, rupt, îmbolnăvit, grijile tipice ale grădinarului novice ca și mine.
Nu voi enumera în termeni științifici toată osteneala mea încât am impresia că nepriceperea mea este atât de transparentă și de vizibilă, dar chiar și așa se distinge faptul că pun și eu umărul suficient la toată treaba asta.
Uneori ne temem de început tocmai pentru că nu suntem familiarizați și neștiutori, incipienți dar doritori, stresați și obosiți, iar nereușita atârnă pe umerii noștri precum o haină pe umeraș. Sperăm să nu abandonăm acest nou stil de viață, din cauze ce nu țin de noi, poate de vreme sau neprevăzut și eventual să-l putem îmbunătăți iar cunoștințele și îndemânările acumulate pe parcurs să ne motiveze să rămânem pe linia de plutire iar munca ce o depunem să ne îmbogățească și înfrumusețească prin culoare, diversificare și savoare cinele în familie. Să fim toți în jurul mesei înfulecând cu poftă roadele muncii tale este ceva pe cât de nou sau neobișnuit pe atât de "vanitos". Deși ar trebui să socotesc păcătos acest cuvânt prefer să-l asociez mai degrabă cu prea plinul inimii pe care ți-o dă mândria de a te socoti cel mai fericit orășean .
Acum o să vă prezint o " buruiană " care ține la distanță coropinșnița.
S-ar părea că nu agreează această plantă, nu mă întrebați de ce, că nu
cunosc răspunsul, dar prin părțile acestea e nelipsită din grădinile
oamenilor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Toţi oamenii se aseamănă prin cuvinte,numai faptele îi deosebesc