Dulceața și compotul de vișine

         Dacă vă imaginați cumva că m-aș pricepe la toate vă înșelați. Dar ca mai tot omul rămân la formula " încercarea moarte n-are ! "Dacă tot avem în grădina noastră vișini, pruni ( care sunt necopți încă ) și caiși ( care anul acesta nu s-au făcut ) am zis să încerc și eu să pun câte ceva. Când eram la mama acasă ea se ocupa de treburile acestea.
Și făcea niște dulcețuri de te durea mintea nu alta. Dar nu am sunat-o pentru că am vrut și eu mai mult să mă laud dânsei decât să-i solicit ajutorul. Deci, cum am auzit la știri că se strică vremea (din nou) am alergat în grădină să nu mă prindă cine știe ce vijelie sau potop și să nu-mi vânture bunătate de fructe, așa că  m-am înarmat cu un castron și am început printre rafale să culeg prețioasele fructe. În total am strâns vreo 3 sau 4 castroane nu mai retin exact, că eram grăbită tare, le-am pus într-o oală și am alergat la boutique să-mi cumpăr niște kile de zahăr, că nu eram sigură ce, cum sau cât fac din respectivele roade. Următorul pas a fost să caut pe internet rețete. Am găsit păreri multe și felurite modalități de preparare, una mai apetisantă sau mai amuzantă ca alta. Să ne întelegem: nu le pregătesc pentru prăjituri că eu nu mă pricep la prăjituri. Sunt de-a dreptul afoană ! Mă rezum la a cumpăra sau de a solicita " ajutorul " unei  femei respectabile înrudite cu noi și care are o afinitate pentru prăjituri. Multă lume îsi imaginează că dacă am absolvit o școală de bucătari înseamnă că ne pricepem la dulciuri. Nimic mai fals ! E ca și cum ai confunda Prefectura cu Primăria ! Serios așa, bucătăria era asociată cu ospătăria iar cofetăria cu patiseria ! Aceste fiind lămurite să ne întoarcem la borcanele noastre ....

Rețeta pentru compotul de vișine :
nu are rost să o scriu că o găsiți : aici 





             Am respectat cu sfințenie tot ce mi-a spus doamna dar am adăugat ceva de efect borcanelor
 mele respectiv pătrățele din hârtie de împachetat cadouri iar rezultatul final arăta cam așa :




             Cât despre dulceața de vișine am citit vreo câteva rețete și în mod special comentariile, căci
 după cum am observat cel mai mult înveți după comentarii decât după rețetele originale. Nu știu cum
 vă descurcați voi în bucătărie fără cântar dar eu, până acum n-am avut nevoie de unul. Așa că m-am speriat puțin dar încrezătoare cum mă știu nu m-am dus nici la vecini nici n-am solicitat vreo rudă ceva. Dacă doriți rețete vă îndrum spre una care va înlocui cuvintele nespuse până acum de mine referitoare la aspect, culoare și alte rafinamente verbale despre dulceață în sine pe care le găsiți : aici

            Cât despre mine ce să vă spun, în lipsa obiectului strategic am improvizat în felul următor: la fiecare CANĂ de vișine am pus o cană de zahăr. Și gata am rezolvat problema. Mai aveam o neclaritate în legătură cu timpul de fierbere: cât dura pâ'n la urmă? Unii spun 2 ore! Poftim? Uneori fripturile le ținem mai puțin !!! Așa că am fost atentă la ce spune gura lumii și pentru că am vrut mâncare pentru zmei, nici prea, nici foarte, am dat de un domn care avea un comentariu care mi-a stârnit un zâmbet larg pe față. Respectivul domn spunea că își verifică dulceața punând-o pe farfurie picurând și repejor punea farfuria în frigider!
         Eeeeee, am spune, dar am procedat întocmai! Când mi s-a părut că era destul de legată am început să o torn fierbinte în borcane fără a opri focul. Le-am pus repede capacele și le-am depozitat conform unor alte instrucțiuni, înfofolindu-le în pături. Când a venit soțul meu acasă nu am știut cum să-l scot din cămară. Spunea la modul cel mai serios cu putință că el nu a mai mâncat așa ceva ! Sper să nu mă laude degeaba.....





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Toţi oamenii se aseamănă prin cuvinte,numai faptele îi deosebesc