E și frig și noapte.De ce noaptea asta mai mult decât în celelalte nopți?Pentru că reprezintă trecerea spre zorii zilei de mâine.O zi neînsemnată ca oricare alta ce duce mai mult spre capătul vieții decât spre viitorul ei.Nu țin musai să devin o pesimistă,dar nu-mi rămâne sau nu mi s-a arătat o altă alternativă decât a neputinței.Neputința de a fii înțeles fără să fii luat în derâdere.Credința din oameni încă nu a dispărut,s-a evaporat doar creștinismul.Faptul că-ți rezervi un anumit timp pentru a răsfoi dintr-o carte de rugăciuni,dacă o ai și pe aceea,nu te face un bun creștin.Să fii imun la necesitățile oamenilor nu este un act de bravură.
O țară întreagă așteaptă cu sufletul la gură să soarba cuvântul președintelui.Unii ca să-și certifice adeziunea alții ca să confirme inutilitatea vorbelor sale.Printre aceștia mă aflam și eu poziționată în confortabilul meu scaun,adusă din fundul bucătăriei de consortul vieții mele:"Dragoste,președintele tău vrea să-ți vorbească!"După cum spuneam,m-am așezat comod să ascult...După primele fraze,am început un căscat reținut,după alte câteva minute aveam senzația de plictiseala.OK!M-am ridicat violent din scaunul meu și i-am spus omului meu: "-Poți schimba programul,o să răsfoiesc mai târziu știrile
cel puțin aceia sunt mai raționali și-mi vor oferi varianta rezumată și obiectivă! " și m-am târât în bucătăria mea.
Nu știu cum alții sunt dar eu mă simt epuizată.Cel puțin în ultima săptămână nici somnul nu se lipește de mine și oboseala se răsfrânge asupra psihicului.Trebuia să-mi temperez iritarea cumva...
Ora 19,știri...Auzim discursul președintelui fracționat.Inima-mi bate cu putere.Dânsul mi se adresa iar eu încercam cu disperare să înțeleg ce vrea să spună...din cauza câtorva like-uri date pe rețelele de socializare a considerat că este susținut,iubit și de necontestat în consecință nemulțumirea mea fiind doar o falsă alarmă cu privire la panica pe care mi-am creato referitor la viitorul meu și al copiilor mei.Pe scurt voi avea somnul netulburat pentru că cineva așteaptă la capăt de noapte să mă scoată din criză ( de personalitate ),să-mi ofere soluții care n-au încăput în lungul său discurs din cauza prelegerii detaliate a reușitelor "asumate" cu responsabilitate și patriotism.Aș fii infiltrat puțin eroism dar din păcate nu mi-aș dori să fiu considerată o obraznică...împuțită!
Se aud voci ce răsună în piețele marilor orașe dar n-au ecou.În timp ce unii-și caută menajere,alții răgușesc strigându-și dreptul la viață.O mână de oameni cât o țară întreagă!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Toţi oamenii se aseamănă prin cuvinte,numai faptele îi deosebesc