Ultimele Zile în oraşul în care m-am născut... Nu am să-i reproşez nimic, ar fi şi culmea...dar sunt atât de entuziasmată încât nu sunt cuprinsă de niciun regret...O infimă nelinişte mă încearcă atunci când realizez că voi schimba împăienjenişul acestui oraş pe unul mai mic dar atât de cochet şi liniştit. În casă-i vraişte, împachetam de zor, cutiile stau suprapuse asteptându-şi plecarea, copiii au început numărătoarea inversa:3,2,1...
De ce Jimbolia? E simplu de răspuns: copiii ,şcoală, liceu și da banii! În plus e cel mai aproape de oraşul natal, iar drumul este cât se poate de scurt, direct şi curăţat pe timp de iarnă. Dar argumentul forte: e oraș! În cele câteva luni bune am încărunţit așteptând verdictul sau aprobarea finală a creditului. Dar a meritat, spun acum, nervii şi aşteptarea.
Preţ de câteva zile sau cine ştie, săptămâni, habar nu am cât durează instalarea internetului, voi dispărea din peisaj.Oricum, am de mutat, despachetat, aranjat, potrivit...până se limpezesc gândurile şi intervine obişnuinţa şi rutina zilnică.
O săptămână-lună spumoasă să aveţi!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Toţi oamenii se aseamănă prin cuvinte,numai faptele îi deosebesc