Fiecăruia dintre noi îi revine să-și desăvârșească harul sau chemarea prin creșterea credinței față de Dumnezeu. În pelerinajul vieții căutăm neîncetat să înțelegem și să ne înțelegem cu oamenii care se intersectează pașilor noștri. Nu toți sunt dedicați aceluiași scop și nu toți împărtășesc gândurile noastre.
Străduința fiecăruia de a lăsa ca moștenire o parte din el stăruie în fiecare dintre noi. Nu tot timpul reușim pentru că nu excelăm în moralitate, dar cel puțin ne străduim să ne corectăm. Eu cel puțin încerc să-mi găsesc locul, să mă integrez într-o stabilitate rațională a vieții. Nu e comod traseul dar nu încerc să-l fac mai dificil. Am întrebări dar n-am suspiciuni, am motivație dar n-am elan. Cred, dar n-am claritate, mă tem, dar nu de noapte...
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Toţi oamenii se aseamănă prin cuvinte,numai faptele îi deosebesc