"Din străbuni pe poarta vremii,
A intrat frumosu-n case!
Și-i poruncă strămoșească
Să păstrăm peste milenii,
Arta noastră românească."
fragment preluat din: Cusături populare din România
de: Virginia Smărăndescu-Arișanu
A intrat frumosu-n case!
Și-i poruncă strămoșească
Să păstrăm peste milenii,
Arta noastră românească."
Văzut-am că mulți dintre dumneavoastră își caută zestrea străbunilor în timpurile acestea actuale. Poate ați îmbrățișat sau ați redescoperit frumusețea porturilor nostre strămoșești cusute cu atâta migală, răbdare și încântare de bunicile noastre pe piesele costumelor populare, pe ștergarele, pernele sau fețele de masă, ce accentuau valoarea artistica și rafinamentul fiecărei familii. Asociind straiele cu legendele străvechi ori cântecele triste sau vesele poți doar suspina după zâne bune, Feți-Frumoși sau Ilene de poveste...
Model preluat din albumul Cusături românești din izvoare străbune de Elvira Zamfirescu-Talianu,plansa 20,model 2 |
Model preluat din albumul Cusături românești din izvoare străbune de Elvira Zamfirescu-Talianu,plansa 60,model 2 (Zona Muscel) |
Model preluat din albumul Cusături românești din izvoare străbune de Elvira Zamfirescu-Talianu |
Model preluat din albumul Cusături românești din izvoare străbune de Elvira Zamfirescu-Talianu , plansa 12 model 3 (Marginimea Sibiului) |
Se folosește la obiectele unde motivul se poate vedea în aceeași măsură și pe dos ca și pe față, perdele, șervețele, volane la mâneca unor anumite genuri de ii etc.
Punctul cruciuliță din patru rânduri- Se lucrează în patru rânduri și anume: primul și al treilea de la stânga la dreapta, iar celelalte două de la dreapta spre stânga.
Modul de execuție: Se întărește ața și se scoate acul pe față în colțul de jos stânga de unde vom începe primul rând. De aici numărăm o oblică pe patru fire spre colțul de sus dreapta, înfingem acul în pânză, luând pe el o oblică spre colțul de jos dreapta unde îl scoatem pe față. Se lucrează în continuare cât avem nevoie, obținând pe față un șir de linii oblice de jos în sus, spre dreapta, iar pe dos, oblice de sus în jos, tot spre dreapta.
Pentru a ne întoarce cu al doilea rând care se execută de la dreapta spre stânga, înfingem acul în mijlocul oblicei de pe dos, și-l scoatem pe față în partea stângă jos, luând pe el o jumătate de oblică. Atât pe față cât și pe dos se formează cruciulițe izolate, după ce am lucrat pe față oblice de la dreapta spre stânga de jos în sus, iar pe dos oblice de la dreapta spre stânga de sus în jos.
Rândul al treilea se lucrează de la stânga spre dreapta. Ultima oblica de pe față din rândul al doilea o dublăm pe dos scoțând acul; în partea de jos dreapta. Facem pe față și pe dos oblice lucrându-le ca pe cele din primul șir, cu deosebire că le facem în spațiile libere dintre cruciulițe.
Rândul al patrulea se lucrează de la dreapta la stânga. Pentru a ne întoarce din colțul de jos dreapta facem din nou ca la rândul al doilea o jumătate de oblică pe față înfingând acul în mijlocul oblicei și-l scoatem pe dos în partea de jos stânga. Dublăm oblica de la stânga spre dreapta, sus pe față și dos. Continuăm rândul al patrulea cu oblice pe față de jos în sus spre stânga, iar pe dos de sus în jos spre stânga.
Obținem astfel un rând de cruciulițe cu două fețe. Aceasta variantă se lucrează când avem, un câmp mare, de acoperit.
fragment preluat din: Cusături populare din România
de: Virginia Smărăndescu-Arișanu
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Toţi oamenii se aseamănă prin cuvinte,numai faptele îi deosebesc